La 12 octombrie 1944, Oradea era eliberată în urma unor confruntări militare care au provocat pierderi importante și au reprezentat o etapă esențială în recuperarea teritoriilor românești cedate Ungariei în anul 1940. Victoria a fost obținută prin participarea trupelor române, în cooperare cu unități sovietice, într-o perioadă în care războiul lăsase urme adânci asupra întregii regiuni.

Istoria acelor evenimente începuse cu patru ani mai devreme, când, prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940, nordul Transilvaniei, inclusiv Oradea, intrase sub administrație ungară. Pentru populația românească au urmat ani de nesiguranță și discriminări, în timp ce comunitatea evreiască a fost supusă unei tragedii de proporții. În primăvara anului 1944, evreii din Oradea și împrejurimi au fost concentrați în ghetouri, iar apoi deportați în lagărele naziste, în special la Auschwitz.

În Bihor, luptele au fost deosebit de grele, deoarece forțele germane și ungare încercau să păstreze controlul asupra orașului și asupra principalelor căi de comunicație. Un rol important l-a avut Divizia 3 Vânători de Munte, comandată de generalul Leonard Mociulschi, care, după eliberarea Beiușului la 22 septembrie, a continuat înaintarea spre Oradea. La operațiuni a participat și Divizia „Tudor Vladimirescu”, alături de alte unități implicate în ofensivă.

Lupte grele și mii de militari angajați în ofensivă

În primele zile ale lunii octombrie, confruntările s-au intensificat în localitățile din apropierea orașului, unde atacurile și contraatacurile au provocat numeroase victime. La 12 octombrie, apărarea germano-ungară a fost înfrântă, iar trupele române și aliate au pătruns în Oradea. Documentele militare consemnează că, în perioada 7–12 octombrie, Armata 1 Română a angajat în aceste lupte trei divizii, cu un efectiv de peste 16.000 de militari, înregistrând 1.154 de pierderi.

Eliberarea a fost întâmpinată cu emoție de locuitori, însă bucuria nu putea șterge suferințele anilor precedenți. Bombardamentele, persecuțiile și violențele din ultimele zile ale ocupației lăsaseră în urmă familii îndoliate și numeroase distrugeri. Pentru eroismul dovedit în bătălia pentru Oradea, Divizia 3 Vânători de Munte a fost citată printr-un ordin al Armatei 1 Române, ca recunoaștere a sacrificiilor făcute de militarii săi.

Ziua de 12 octombrie are și o semnificație aparte în istoria orașului. În aceeași zi, dar în anul 1918, în casa avocatului Aurel Lazăr, reprezentanții românilor transilvăneni adoptaseră declarația care afirma dreptul națiunii române la autodeterminare, pregătind drumul spre Marea Unire. De aceea, data de 12 octombrie este sărbătorită anual ca Ziua orașului, în amintirea a două momente importante: adoptarea Declarației de autodeterminare din 1918 și eliberarea din 1944. Ofensiva a continuat spre nord, iar câteva zile mai târziu avea să vină și rândul Maramureșului.